Motanul cu coarne

Misogel Ushurelu avea o problema care-l apasa : de cate ori se urca pe cantar depasea toate asteptarile celorlalti care stateau la rand.Explicatia si-a gasit-o singur: AVEA O GREUTATE PE SUFLET!A inteles astfel,de ce nu putea fi dus cu zaharelu',lui neplacandu-i nici caramelele cu fulgi de sapun cu care-si spala uneori pacatele.Si avea multe.Primul era acela ca ori de cate ori isi invita palaria la masa,o uita in cuierul din toaleta.De asemenea,foarte suparati pe el erau ciorapii care-i ruprea cu alergatura saptamani intregi,iar despre batista ce sa mai vorbim(n-o baga in seama niciodata). Dar cel mai mare pacat al lui era acela ca era innebunit dupa femei.Nu-si explica de ce sunt ele mai gratioase ca el.Isi daduse cu oja pe buza,isi folosea rujul ca sa-shi lustruiasca pantofii, isi dadea cu pudra unghiile si folosea apa de gura cand se spala pe picioare...dar tot degeaba.Dezamagirea lui lua sfarsit abia cand s-a hotarat sa se faca motan. isi facu implant de par de siameze,isi monta gheare la maini si la picioare shi-shi infipse niste bolduri in loc de mustati,iar drept coada isi puse un trafalet. Exersa de zor mieunatul, de nu mai puteau vecinii sa-i suporte poluarea fonica. Cand a considerat ca transformarea ii va aduce in sfarsit satisfactie,iesi la plimbare. Spre stupoarea lui se trezi inconjurat de toate javrele din cartier si alerga disperat acasa. Ajuns la usa auzi un glas mieros care-l facu fericit: "Vino,pisicutza mea draga,in bratzele mele primitoare,sa-ti simt trupul catifelat si mangaierea ta de alinare." Fericit intra si o gasi pe nevasta-sa in bratzele unui individ care se mascase in gigolo.